Metafora "A venit toamna" anunta inca de al inceput sfarsitul povestii de iubire.In sens propriu toamna inseamna ploaie, racoare, uscaciune, dar la figurat sugereaza racirea sentimentelor de iubire.
"Acopera-mi inima cu ceva" evidentiaza singuratatea de care se teme in urma plecarii iubitei, idee ce reiese si din termenul "umbra", acesta fiind amintirea fetei."Ma tem" este sentimentul de teama in fata unei alte etape din viata, a singuratatii, idee ce reiese si din structura "n-am sa te mai vad".
Razvratirea poetului, sentimentul de iubire neimplinita sunt evidentiate prin "drumul pana la nori" si prin epiteteul "ascutite" care sugereaza si intensitatea durerii sufletesti.Apare si ideea de speranta spre acest drum ascendent, speranta ca iubita s-ar intoarce.Metafora ce contine si un epitete "ochi strain", ofera posibilitatea ca iubita sa fie alaturi de altcineva care nu-i va oferi fericire, dupa cum reiese din sintagma "frunza de pelin" care sugereaza amaraciunea sufletului sau.
Tacerea inseamna lipsa de comunicare, singuratatea stapanindu-i sufletul, insa toata aceasta durere profunda ii da o putere de demiurg, de creator si incearca sa-si gaseasca linistea sufleteasca in arta, o arta a cuvintelor care sa le dea alta semnificatie, dupa cum reiese din "iau cuvintele si le inec in mare".De aici reiese si ideea conform careia cuvintele nu au puterea de a exprima durerea lui.Astfel se diferentiaza de ceilalti oameni prin puterea creatoare pe care o rasfrange in natura, in jurul sau, asupra lumii, careia ii ofera si culoare si sonoritate.
"Dragostea mare" este un alt ideal, o alta lume pe care si-o creaza din cuvinte.El are puterea de a transforma emotia in arta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu